Satureja hortensis L. – Cimbrul
Cimbrul este originar din sudul Europei, fiind cunoscut din antichitate. In stare spontana creste in Europa si America de Nord. In prezent se cultiva aproape in toate tarile Europei si Americii. La noi in tara se cultiva in toate judetele insa nu pe suprafete semnificative. Zona cea mai favorabila este Campia Baraganului. Este utilizat atat ca planta condimentara cat si ca planta medicinala si aromatica. Imprima mancarurilor un gust si o aroma placuta fiind utilizat in prepararea unor mancaruri, salate, supe, sosuri de tomate, a conservelor de carne si legume sau a muraturilor. Are actiune bactericida, spasmolitica, diuretica, astringenta, cicatrizanta, sudofirica si helmintifuga. Infuzia de cimbru se foloseste contra guturaiului si tusei, cat si ca remediu in bolile de inima, ameteli si cefalee.
Principalele boli sunt:
1. Peronospora lamii – Mana
Simptome:
- Mana apare pe frunze, care devin roşiatice sau violacee.
- Pe faţa inferioară a limbului se observă un puf albicios din conidioforii şi conidiile ciupercii.
- Cu timpul frunzele bolnave se brunifică, se usucă şi cad.
- Conidioforii sunt ramificaţi dihotomic în partea superioară, sunt incolori şi poartă conidii elipsoidale, de 20-26 x 18-22 μm, unicelulare.
2. Puccinia menthae – Rugina
Simptome:
- Pe frunzele bolnave, pe faţa inferioară, precum şi pe peţioluri şi pe tulpini, apar pustule mici, risipite sau dispuse în grupuri, de culoare brună-castanie, pulverulente – uredosporii ciupercii.
- Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, pe aceleaşi organe ale plantei apar alte pustule de culoare neagră – teleutosporii ciupercii.
- Uredosporii sunt sferici, elipsoidali sau ovoizi, de 20-28 x 16-22 μm, cu membrana gălbuie-deschis, prevăzută cu echinulaţii.
- Teleutosporii sunt elipsoidali, bicelulari, rotunjiţi la ambele capete cu membrana brună, prevăzută cu verucozităţi, de 26-32 x 20-24 μm şi cu un pedicel lung, incolor, caduc.
Datorita aromei sale, cimbrul nu prezinta daunatori.