Publicat pe

Tratamentele la soia impotriva principalelor boli si daunatori ai acestor plante tehnice

Soia  – Glycine max

soia

 Planta „oleoproteinoasa”, soia se cultiva in majoritatea tarilor, fiind folosita intreaga cantitate de biomasa, cu precadere, insa, semintele bogate in substante proteice si grasimi. Semintele mature pot fi utilizate in alimentatia oamenilor, in obtinerea furajelor combinate si pentru extragerea grasimilor. Uleiul de soia, este semnificativ si se utilizeaza in consumul populatiei, la prepararea margarinei, obtinerea culorilor pentru picatura, fabricarea maselor plastice, iar sroturile si turtele rezultate dupa extragerea acestuia se folosesc in furajarea animalelor.  Datorita importantei sale deosebite, soia a inregistrat o crestere spectaculoasa a suprafetelor. In perioada 1927-1931 se cultivau pe glob doar 5,84 milioane ha, ajungand in perioada 1948-1952 la 6 milioane ha, in perioada 1969-1971 la 32,3 milioane ha.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

  1. Virusul mozaicului soiei – Soybean mosaic virus

mozaicul_soia

Simptome:

  •  În cultură plantele se observă foarte uşor întrucât au o creştere mai înceată şi prezintă pe frunze mozaic şi decolorări ale nervurilor.
  • Frunzele sunt mai alungite, înguste şi se curbează spre partea inferioară.
  • Din cauză că nervurile nu cresc în acelaşi ritm cu mijlocul, de-a lungul lor apar gofrări (încreţiri).
  • Pe aceste plante apar puţine păstăi, cu seminţe ce se maturează târziu şi au aspect “marmorat”.
  • Virusul este răspândit în natură de diferite insecte.

Masuri de prevenire si combatere:

  • folosirea de samanta sanatoasa
  • distrugerea resturilor vegetale
  • daca in timpul vegetatiei se observa plante bolnave acestea sunt indepartate si se distrug

 

BACTERIOZE:

1.  Arsura bacteriană a soiei – Pseudomonas syringae

arsura-bacteriana

Simptome:

  • Bacteria parazitează toate organele aeriene, frunze, tulpini şi boabe.
  • Pe primele frunze atacate apar pete cu aspect umed, scufundate, brune, ce pot produce pieirea plantulelor.
  • Pe frunze aparute mai târziu se formează pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, cu aspect umed, transparente, ce evoluează în pete galbene apoi brune, brunenegricioase.
  • Din ţesuturile atacate pe vreme umedă apare un lichid (exudat) bacterian albicios, ce se poate usca sub formă de peliculă lucioasă brună sau cenuşie.
  • În cazul unui atac grav, frunzele rămân sfâşiate sau se usucă înainte de vreme.
  • Pe tulpini, petele sunt alungite, la început galbene apoi brune, acoperite de exudat şi în final negre.
  • Păstăile de la plantele bolnave produc puţine seminţe mici, cu tegumentul zbârcit şi uneori acoperit de gomă bacteriană.
  • În cazul unui atac mai grav boabele au pete cenuşii, brune şi chiar crăpături.

Masuri de prevenire si combatere:

  • semănarea de sămânţă sănătoasa
  • expunerea la soare, timp de 6-8 zile poate dezinfecta seminţele infectate
  • tratamente chimice cu Fungicid Funguran OH 50.

 

2. Bacterioza pustulară a soiei – Xanthomonas campestris

bacterioza_soia

Simptome:

  • Plantele infectate se recunosc încă din stadiul de 2 frunzuliţe, când pe acestea apar pete brune.
  • Pe frunze apar pete mici, la început de decolorare, apoi brun-roşcate în dreptul lor formându-se gofrări.
  • În zona afectată, frunza este de două ori mai groasă decât restului frunzei, gofrarea putând apărea pe o parte
    sau pe ambele feţe.
  • În momentul uscării ţesuturile devin brun-roşcate, iar zona de lângă ele, unde bacteria este activă are o culoare gălbuie.
  • La soiurile sensibile ţesuturile atacate se desprind, frunza apare perforată şi pot fi atacate chiar păstăile (care chiar dacă au pete mici brun-roşcate) se formează seminţe.
  • Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale, în care rezistă 9 luni şi prin seminţele infectate, în care bacteria este prezentă chiar şi după 30 luni.

Masuri de prevenire si combatere:

  • cultivarea de soiuri rezistente
  •  semănarea de sămânţă sănătoasă provenită din culturi unde nu a fost semnalată boala.
  • tratamente chimice cu Fungicid Funguran OH 50.

 

MICOZE:

1. Mana soiei – Peronospora manshurica

mana_soia

Simptome:

  • Frunzişul plantelor mănate prezintă numeroase pete colţuroase, mici, de 2-4 mm, de culoare la început verde-gălbuie, transparente, apoi brune pe faţa superioară.
  • În dreptul petelor, pe faţa inferioară a frunzei, apare un puf cenuşiu violaceu, apoi în scurt timp zonele afectate sau chiar toată frunza se usucă.
  • Ciuperca rezistă în sol pe resturi vegetale sub formă de spori de rezistenţă, dar acest lucru nu are prea mare importanţă întrucât nu se practică monocultura soiei.
  • Principala sursă de transmitere a bolii în anul următor o constituie sporii de rezistenţă pe sămânţă, dar şi sămânţa infectată provenită de la plantele mănate.
  • Răspândirea ciupercii în perioada de vegetaţie este asigurată de sporii duşi de apa de ploaie sau de irigaţie şi de vânt.

Masuri de prevenire si combatere:

  • cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti
  • evitarea udarii excesive si prezenta apei pe frunzele plantelor
  • tratamente chimice cu Fungicid Dithane M45 (20 gr/ 10 l apa).

 

2. Septorioza produsa de ciuperca Septoria glycines

septorioza_soia

Simptome:

  • Pe cotiledoane si frunze se formeaza pete, care se maresc si are loc defolierea, incepand de la baza spre varful plantei.
  • Apare in toata perioada de vegetatie.

Masuri de prevenire si combatere:

 

3.  Botrytis cinerea – Mucegaiul cenuşiu

Simptome:

  • Ciuperca produce pieirea plantelor şi putrezirea seminţelor.
  • Plantele se ofilesc, se acoperă cu un mucegai cenuşiu, alcătuit din fructificaţiile ciupercii, putrezesc şi mor.
  • Plantele mature infectate au baza tulpinii de culoare galbenă-spălăcită, iar ţesutul, acoperit de un puf cenuşiu.
  • Uneori, în porţiunea atacată, scoarţa se desprinde de pe tulpină, care se frânge uşor.
  • În interiorul tulpinii atacate se formează scleroţii, care sunt de dimensiuni mai mici decât cei de la Sclerotinia sclerotiorum.
  • Seminţele păstrate în condiţii necorespunzătoare sunt acoperite de mucegaiul cenuşiu şi putrezesc.Masuri de prevenire si combatere:
  • respectarea verigilor tehnologice
  • evitarea terenurilor joase
  • aplicarea rationala a ingrasamintelor organice care se dau in general la planta premergatoare
  • rotatia culturilor

 

4. Diaporthe phaseolorum  f.c. Phomopsis sojae Lehm. – Arsura păstăii şi tulpinii

Simptome:

  • Sunt atacate toate organele aeriene ale plantei, pe care se dezvoltă leziuni, în dreptul cărora apar punctişoare negricioase, dispuse în rânduri aliniate – picnidiile ciupercii.
  • Pe vreme umedă picnidiile acoperă tulpina în întregime, iar în perioadele secetoase sunt localizate în zona nodurilor.
  • Plantele bolnave pot stagna din creştere.
  • Pe păstăi apar aceleaşi simptome cu dispunerea în rânduri a picnidiilor.
  • Seminţele infectate prezintă fisuri, sunt zbârcite şi mai mici, cu germinaţie redusă.
  • Uneori, deşi infectate, seminţele nu prezintă niciun simptom.

Masuri de prevenire si combatere:

  • respectarea verigilor tehnologice
  • cultivarea de soiuri rezistente
  • semănarea de sămânţă sănătoasă

 

Principalii daunatori sunt:

1. Molia boabelor de soia – Etiella zinckenella 

molia_pastailor_soia

Molia păstăilor de soia este răspândită în diferite regiuni din Europa, America, Australia etc. În ţara noastră au fost semnalate invazii ale acestui dăunător în diferite localităţi din Moldova, Dobrogea etc. Adultul are corpul de culoare cenuşie-aurie, cu aspect mătăsos. Aripile anterioare sunt brune-gălbui, prevăzute cu câte o maculă galbenă-portocalie. Aripile posterioare au culoarea cenuşie, cu nervurile mai închise. Antenele sunt lungi şi unicolore, Anvergura aripilor este de 20-26 mm. Molia păstăilor de soia atacă peste 60 de specii de plante leguminoase (soia, fasole, mazăre, lupin, linte etc.), producând pagube mai mari la culturile de soia. Larvele rod boabele parţial sau total, migrând dintr-o păstaie în alta.

Metode de combatere:

 

2.Buha gamma – Autographa gamma

buha_soia2

Este un dăunător polifag şi se întâlneşte în toate zonele ţării. Este atacată o gamă largă de plante, printre care, de preferinţă, leguminoasele (mazărea, soia, lucerna etc.). Omizile rod frunzele parţial sau în întregime, dar pot ataca şi bobocii florali, cauzând uneori mari pagube.

Metode de combatere:

 

Discutii despre articol
0 Comentarii
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *