Publicat pe

Tratamentele la sorg impotriva principalelor boli si daunatori ai acestor plante tehnice

 SORGUL  -SORGHUM SP

 

Se cultiva pentru maturi, pentru extragerea din tulpina a sucului dulce, foarte bogat in zahar pentru nutret verde, sau siloz. Sorgul pentru boabe (tipic pentru samanta) asigura productii foarte ridicate, cu compozitia chimica si valoarea de intrebuintare asemanatoare boabelor de porumb. Din tulpinile sorgului zaharat se extrage un suc dulce, bogat in zaharoza. Aceasta forma de sorg constituie in prezent una din cele mai importante plante pentru producerea de substante dulci si biocombustibili. Fiind originala din Sudan, Etiopia, este adaptata climatelor aride si semiaride si solurilor foarte diferite. Sorgul se caracterizeaza printr-o mare rezistenta la seceta, rezistenta determinata de sistemul radicular puternic dezvoltat si de faptul ca la insuficienta apei, plantele isi reduc accentuat ritmul de crestere. Din punct de vedere al rezistentei la seceta poate fi denumit „camila vegetala”. Sorgul este pretentios la tipul de sol.

Principalele boli sunt: 

1. Pseudomonas syringae  – Arsura bacteriană

Simptome:

  • Pe frunze şi teci apar la început pete mici, de circa 5 mm în diametru, circular-eliptice sau de formă neregulată, care cu timpul se măresc, ajungând la 1-8 cm diametru.
  • Petele sunt hidrozate, de culoare verde-măslinie la început, apoi roşcate.
  • La unii hibrizi petele se extind repede, formând dungi ovale, de culoare purpurie, între care ţesuturile sunt necrozate, de culoare galbenă-brunie.
  • La suprafaţa petelor se formează un exudat, care la unele soiuri poate fi abundent. La sorgul hibrid, culoarea petelor şi structura lor diferă mult în funcţie de germoplasmă.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Amplasarea culturilor de iarba de Sudan trebuie sa fie facuta tinand cont de cercul de plante gazda al agentului patogen.
  • Inainte de semanat, samanta va fi expusa timp de o saptamana la soare.
  • Solele puternic atacate se vor cosi pe timp secetos si se va strange atent fanul.

 

2. Xanthomonas campestris pv. holcicola  – Striaţia bacteriană 

Simptome:

  • Pe frunze apar striuri de 2,5-15 cm lungime şi 3 mm lăţime, la început hidrozate.
  • Cu timpul petele se extind, devin ovale, de culoare ruginiu-maronie, cu o margine îngustă, brunroşcată până la roşu.
  • Striurile pot conflua cuprinzând o mare parte din suprafaţa foliară.
  • În stadiile timpurii ale bolii, la suprafaţa petelor apare un exudat gălbui, care se usucă formând solzişori albi-crem.
  • Culoarea acestui exudat permite diferenţierea acestei boli de celelalte pătări foliare bacteriane ale sorgului.
  • Agentul patogen poate rezista pe resturile vegetale, in sol si se transmite de la un an la altul prin semintele infectate.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Se recomanda recoltarea de samanta numai de la plantele sanatoase
  • Respectarea  asolamentului

 

3. Fusicladium sorghi – Pătarea frunzelor

Simptome:

  • Pe ambele feţe ale frunzelor apar pete circulare sau ovale, brune-gălbui, cu marginea roşie până la roşu-brun.
  • Petele sunt răspândite neregulat pe toată suprafaţa limbului, izolate, de 3-7 mm lungime sau asociate în şiruri lungi.
  • În porţiunea centrală a petelor se dezvoltă conidioforii şi conidiile ciupercii, de culoare negricioasă.
  • Conidioforii sunt bruni, de 15-24 x 7-10 μm.
  • Conidiile sunt globuloase sau ovoidale, de 14-17 x 10-16 μm, monocelulare, uşor brun-olivacee.

Masuri de prevenire si combatere:

  • măsurile de carantină, care prevăd controlul fitosanitar al seminţelor importate, seminţe care trebuie să fie însoţite de certificatul care să ateste provenienţa lor din zone unde nu este răspândită această boală.

 

4. Trichometasphaeria turcica  – Pătarea cenuşie a frunzelor

Simptome:

  • Pe frunzele bazale apar pete galbene-cenuşii, mărginite de un chenar brun.
  • Petele la început sunt mici, de 1-2 cm, ovale apoi devin eliptice, mari de 15-20 cm lungime şi 2-4 cm lăţime.
  • Pe timp umed, pe faţa inferioară a frunzei, în dreptul petelor apare un puf fin cenuşiu de miceliu cu spori.
  • Datorită sporilor ce dau infecţii repetate, apar mai târziu pete şi pe frunzele din etajele superioare.
  • Frunzele atacate se sfâşie în dreptul petelor, ca urmare producţia scade iar boabele de pe ştiuleţi sunt şiştave.
  • Lanurile puternic atacate par a fi bătute de grindină, prezentând porţiuni mari de frunze uscate, sfâşiate.
  • Ciuperca se răspândeşte în timpul vegetaţiei prin spori.
  • La temperaturi optime de 25-30ºC şi în condiţii de umiditate mare sporii germinează, dau infecţii secundare şi după 7-9 zile de la pătrunderea miceliului, apare o nouă generaţie de spori.

Masuri de prevenire si combatere:

  • rotaţia culturilor
  • înglobarea resturilor infectate în sol

 

5. Sphacelotheca sorghi  – Tăciunele îmbrăcat

Simptome:

  • La plantele bolnave în panicul, în locul boabelor se formează pungi alungite, de 3-12 mm, care depăşesc lungimea glumelor.
  • În interiorul acestor pungi, care sunt învelite de o membrană cenuşie-albicioasă, se găseşte o masă negricioasă, constituită din clamidosporii ciupercii.
  • Ciuperca ataca pe Sorghum vulgare, S. saccharatum si S. halepense. Transmiterea ei de la un an la altul este asigurata de teliosporii aderenti la seminte.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Semanarea sorgului se va face in terenuri curate
  • Se va folosi numai samanta sanatoasa sau aceasta va fi tratata cu fungicid Vitavax 200 -200 ml/100 kg.

 

Principalii daunatori sunt:

1. Păduchele verde al cerealelor – Schizaphis graminum

colonie-paduchi-verzi

Dăunătorul atacă printre alte plante (cereale păioase) iarba de Sudan şi sorgul, fiind cel mai periculos dăunător al acestor culturi pentru ţara noastră. Păduchii colonizează frunzele pe suprafaţa lor inferioară, unde înţeapă şi extrag sucul celular. Frunzele atacate se decolorează, apoi se brunifică şi se usucă. Plantele atacate rămân mai mici, iar la un atac puternic pot pieri.

Metode de combatere:

  • Cultivarea de soiuri rezistente la atacul acestui daunator.
  • Distrugerea samulastrei pentru impiedicarea dezvoltarii coloniilor de vara.
  • Tratamentele chimice se vor aplica dupa atingerea pragului de daunare ( 10 exemplare pe planta).
  • In functie de cultura se vor aplica tratamente chimice cu insecticid Actara (0.7 kg/ha), insecticid Kaiso Sorbie (0.15 kg /ha),insecticid Mavrik 2F (0.2 l/ha).

 

2. Gărgăriţa frunzelor de porumb – Tanymecus dilaticollis

tanymecus-dilaticollis

Insecta este polifagă, atacând peste 30 de specii de plante cultivate şi spontane. Dintre plantele cultivate, dăunează cu predilecţie culturile de porumb, floare soarelui, sfeclă de zahăr, sorg, grâu, orz, soia, lucernă, tutun. În cultura de porumb gărgăriţele retează plantele tinere când acestea au 1-3 frunzuliţe. Într-un stadiu mai avansat al vegetaţiei insectele rod frunzele pe margine, sub formă de trepte. Larvele rod rădăcinile plantelor, fără să provoace însă daune
însemnate.

Metode de combatere:

  • rotaţia culturilor
  •  arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor
  • adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare
  • cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
  • tratamentul semintelor cu produse precum: Gaucho 600 FS (8 kg/ t samanta), Midash 600 FS (10 l/t samanta), Reldan 22 EC (22 ml/ t samanta), etc.
Discutii despre articol
0 Comentarii
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *