Meiul -Panicum miliaceum L.
Importanta:
Este una din cele mai vechi plante cultivate, in vechime era cultivat in India, Egipt, sud-estul si sudul Europei, insa in climatele mai calde a fost inlocuit cu porumbul iar in climatele umede si racoroase de cartof.
Boabele decorticate pot fi prelucrate si folosite:
- în alimentaţia omului, sub formă de crupe sau păsat şi pentru prepararea unei băuturi alcoolice (braga);mamaliga de mei este hranitoare dar mai greu de digerat.
- în hrana animalelor se folseşte sub formă de furaj verde, fân sau semifân, în nutriţia vacilor cu lapte, a cailor, iar boabele constituie hrana de bază a multor păsări de ornament;
- boabele de mei au o valoare nutritivă ridicată, cu un conţinut de 10-11% substanţe proteice, 3-4% grăsimi, 8-10% celuloză;
- paiele de mei sunt foarte apreciate în hrana animalelor, în comparaţie cu celelalte cereale, deoarece 1 kg de paie valorează 0,5 unităţi furajere;
- este o valoroasă plantă pentru conveierul verde furajer, mai ales în zonele secetoase, deoarece poate fi cultivată şi în cultură dublă, după cerealele de toamnă, având o perioadă scurtă de vegetaţie.
Particularitati biologice:
Rădăcina este fasciculată, puternic dezvoltat, ceea ce ii confera o mare rezistenta la seceta, meiul are cel mai mic consum de apa din toate cerealele, datorita rezistentei la seceta a fost numit si “graul deserturilor” de N. Saulescu, 1947.
Tulpina este erectă, de 80-120 cm înălţime, păroasă, plină cu măduvă, cu mare capacitate de lastarire.
Frunzele, aşezate altern, sunt liniare, cu limbul lat de 10-20 mm, acoperite cu perişori pe faţa superioară.
Inflorescenţa este un panicul lung, răsfirat, cu ramuri lungi, iar fructul este o pseudocariopsă, de culoare gălbuie.
Perioada de vegetaţie, este scurta, în funcţie de soi, este cuprinsă între 60-90 de zile.
Cerinte fata de factorii de vegetatie:
Cerinţele faţă de temperatură sunt ridicate. Astfel, temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10-12ºC, iar cantitatea totală de temperaturi de peste 10ºC necesară în timpul vegetaţiei este de cca. 800ºC.
Nu are cerinţe ridicate faţă de umiditate, coeficientul de transpiraţie fiind de 200-220. Aceasta face ca meiul să suporte, timp îndelungat seceta de vară, perioadă în care plantele îşi încetează creşterea care, poate fi reluată imediat
ce condiţiile de umiditate se îmbunătăţesc. Rezistenţa la secetă este dată de sistemul radicular dezvoltat, de pubescenta mare a frunzelor şi tulpinilor şi de numărul redus de stomate în mezofilul frunzelor.
Solurile cele mai indicate sunt cele cu textură mijlocie, bine aprovizionate în elemente fertilizante, cu reactie neutra.
Tehnologia de cultivare:
Rotaţia
Cele mai bune premergătoare sunt cele care se recoltează devreme: cerealele de toamnă, borceagurile de toamnă, rapiţa de toamnă, cartofii timpurii, leguminoasele anuale.
Fertilizarea.
Nu se efectuează o fertilizare directă cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice, meiul valorifică efectul remanent al acestor îngrăşăminte aplicate culturilor premergătoare.
Înainte de semănat se face fertilizarea cu azot, în doză de N50-80.
Lucrările solului.
Terenurile îmburuienate sau cu resturi vegetale se ară, imediat după recoltarea plantei principale, la adâncimea de 20-22 cm, cu plugurile în agregat cu grapa stelată, iar pe cele curate se efectuează lucrări cu grapa cu discuri, în două direcţii. În ambele situaţii, patul germinativ se pregăteşte cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colţi reglabili.
Pentru meiul in cultura succesiva se efectueaza lucrari superficiale cu grapa cu discuri, ultima lucrare se face in agregat cu tavalugul inelar.
Sămânţa şi semănatul
Sămânţa de mei trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime: puritate de 97% şi germinaţia de 85%. Înainte de semănat, sămânţa se tratează împotriva tăciunelui cu Vitavax 200 2 kg/t de samanta.
În cultură principală, semănatul se face când temperatura în sol este de 10-
12ºC, intre 15-25 aprilie in zona de campie si 25-30 aprilie in zona colinara, iar în cultură succesivă cât mai devreme după eliberarea terenului şi efectuarea lucrărilor pentru pregătirea patului germinativ (până la 20 iulie în zonele de câmpie şi până la 10 iulie în zonele colinare). Norma de semănat este de 25-30 kg/ha, la distanţa de 12,5 cm între rânduri şi la adâncimea de 2-2,5 cm. Se poate semana si la 25 cm intre randuri, folosind o norma de samanta de 10-25 kg/ha. După semănat, în cazul culturilor succesive, se execută o uşoară tăvălugire a terenului.
Lucrările de întreţinere
La începutul perioadei de vegetaţie pericolul de îmburuienare este mare, deoarece după răsărire plantele au un ritm mai lent de creştere. Pentru combaterea buruienilor se pot aplica aceleaşi tipuri de erbicide ca şi în cazul celorlalte cereale păioase.
În zonele irigate se recomandă aplicarea a 1-2 udări cu 400-500 m3/ha apă.
Recoltarea şi conservarea
Meiul are o coacere neuniforma, existand pericolul scuturarii boabelor. Boabele se sparg usor la recoltare, de aceea turatia batatorului nu trebuie sa depaseasca 700-800 turatii/minut. Faza optima de recoltare este atunci cand boabele de la varful paniculului au capatat culoare caracteristica si 85-90 % din boabe s-au intarit.
Se recolteaza cu combina de cereale dintr-o singura trecere sau in anumite situatii se poate recolta divizat, in prima faza cand 70-75 % din boabe s-au intarit se taie plantele cu vindroverul la 15-20 cm inaltime si numai pe roua pentru a nu se scutura boabele, dupa 2-4 zile de la cosire se treiera cu combina, prevazuta cu ridicator de brazda. La mei paiul este plin cu maduva si urmare se usuca mai greu. Raportul boabe:paie este de 1:1,3 -1,5. Pe plan mondial productiile sunr cuprinse intre 450-2.000 kg boabe/ha, in tara noastra se obtin productii de 1000-2500 kgboabe/ha.
Pentru furaj meiul se recolteaza in faza de lapte-ceara (pentru insilozare) sau chiar mai devreme (pentru masa verde sau fan).