Paduchele negru al sfeclei – Aphis fabae
Păduchele negru al sfeclei este o specie cu o largă răspândire pe tot globul, întâlnindu-se şi la noi în toate regiunile, din zona de stepă şi până în cea montană.
Descriere. Femelele aptere, au corpul globulos, de culoare neagră-mat sau uşor lucitoare. Baza şi vârful antenelor sunt negre, restul articolelor mai deschis, aproape albe. Femurele anterioare sunt de culoare brun-deschis, iar cele mediane şi posterioare, precum şi vârful tibiilor şi tarsele sunt negre. Tuberculii laterali de pe torace şi de pe al 8-
lea segment abdominal sunt dezvoltaţi. Lungimea corpului este de 1,6 – 2,2 mm.
Biologie si ecologie. Este o specie migratoare, cu evoluţie holociclică. Din ouăle depuse în toamnă pe tulpinile şi ramurile unor arbuşti ornamentali (Viburnum, Evonymus, Philadelphus etc.) apar în primăvară larvele de fundatrix (matca), care se răspândesc pe frunze şi pe lăstari; în urma înţepăturii şi sugerii sucului produc răsucirea frunzelor (pseudocecidii). Ajungând într-o perioadă scurtă la maturitate, ele dau naştere pe cale partenogenetică vivipară la 3 – 4 generaţii de fundatrigene, aripate şi nearipate. De regulă, formele aripate părăsesc arbuştii (plante-gazdă primare) şi migrează pe diferite plante ierboase (plante-gazdă secundare), colonizând frunzele şi tulpinile. Spre toamnă, în coloniile de virginogene apar femele sexupare, care dau naştere tot pe cale partenogenetică vivipară la formele sexuate (masculi şi femele). Acestea, după împerechere, depun ouăle de iarnă. În cursul unei perioade de vegetaţie se dezvoltă 10 – 12 generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare. Păduchele negru al sfeclei este polifag, fiind semnalat la peste 200 specii de plante cultivate şi spontane, aparţinând la diferite genuri şi familii (sfecla, bobul, macul, fasolea, spanacul, porumbul, loboda, ştirul etc.). Pagubele cele mai mari le produce însă în culturile de sfeclă industrială şi la seminceri, la care colonizează frunzele, lăstarii, florile şi tulpinile, înţepând şi sugând sucul din ţesuturi.
În urma atacului frunzele se răsucesc se brunifică şi se usucă, ceea ce are repercursiuni asupra producţiei. La semincerii de sfeclă păduchele colonizează mai ales lăstarii şi inflorescenţele, din care cauză florile avortează şi se usucă; la atacuri puternice producţia poate fi compromisă. În afară de daunele directe, acest afid este cunoscut şi ca un periculos transmiţător al bolilor produse de virusuri (viroze) la sfeclă, lupin, lucernă, fasole etc.
Metode de combatere:
- distrugerea buruienilor şi mai ales a celor din familia Chenopodiaceae (lobodă) şi Compositae (pălămidă), care sunt cunoscute ca plante-gazdă intermediare în evoluţia acestui afid.
- tratamente cu insecticid Decis, insecticid Actara, insecticid Faster 10 CE.